Din motive legate de obiectivitate diagnostică, osteoporoza este definită de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) ca o scădere a densității minerale osoase cu mai mult de 2,5 deviatii standard față de media persoanelor tinere de același sex, măsurată cu DEXA. Deși există posibilități de tratament al osteoporozei, prevenția este în continuare pe primul loc în efortul de a reduce incidența fracturilor. Datorită legăturilor dintre densitatea osoasă și activitatea hormonala, femeile sunt mai expuse decât bărbații, mai ales în primele decade după menopauza.
Diagnosticul de osteoporoză nu se poate pune doar prin examinarea persoanei respective, cu excepția situației în care aceasta are o deformare caracteristică dobândită a coloanei vertebrale sau dacă a scăzut evident în înălțime. Examinarea sângelui este de regulă normală, iar radiografia nu poate diagnostica boala decât într-o fază avansată, de exemplu evidențiind una sau mai multe fracturi vertebrale.
Singura modalitate prin care se poate pune diagnosticul de certitudine pentru o densitate osoasă redusă este densitometria. Aceasta se poate face prin:
- tomografie computerizată cantitativă - metodă scumpă și greu accesibilă, nu s-a impus încă în diagnosticul de rutină al osteoporozei
- absorbțiometrie duală DEXA - este o examinare radiologică cu doză mică de iradiere, care vizualizează șoldul, coloana vertebrală sau ambele, și reprezintă în prezent "standardul de aur" în diagnosticul osteoporozei și în urmărirea eficienței tratamentului
- densitometria ultrasonică - măsoară atât densitatea osoasă, cât și calitatea osului (arhitectura și elasticitatea); este practic un tip specializat de ecografie; fără a fi atât de precisă ca DEXA, metoda este utilă în evaluarea riscului de fractura, la un preț de cost mai redus și fără iradiere, dar nu poate servi la urmărirea eficienței tratamentului
Persoanele diagnosticate cu osteoporoză pot face destul de multe lucruri pentru a opri evoluția bolii și a evita fracturile:
- pot utiliza medicație specifică
- pot să-și asigure un aport adecvat de calciu și vitamina D
- pot să-și crească nivelul de activitae fizica
- pot să prevină caderile
- pot folosi protectoare de sold
Aportul de calciu și vitamina D
Calciul este necesar pentru edificarea osului. Un aport generos de calciu nu este suficient pentru a preveni osteoporoza. Aportul inadecvat de calciu poate însă accentua tendința de demineralizare a osului. Pentru absorbția calciului și fixarea sa în os, este necesară vitamina D. Un adult are nevoie zilnic de 1000-1500 mg calciu și 400-800 UI vitamina D. Dacă aportul alimentar de calciu și vitamina D este insuficient, se indică utilizarea unui un supliment nutritiv.
Activitatea fizică
Nu orice tip de activitate fizică protejează față de osteoporoză - munca depusă acasă sau la serviciu este de regulă ineficientă. Activitățile fizice care protejează față de osteoporoză sunt cele de tip "portant" sau "de impact" - baschet, volei, jogging, aerobic, săritul corzii, mersul rapid. Aceste exerciții trebuie adaptate posibilităților fiecărui individ în parte și efectuate sistematic.
Medicație specifică
Înainte de a folosi oricare din medicamentele de mai jos, trebuie consultat un medic pentru a lămuri avantajele și riscurile fiecăruia dintre ele.
- substituția hormonală - în principal are indicație la femeile aflate la menopauză, care au simptome specifice acestei perioade
- modulatorii selectivi de receptori estrogenici - cresc densitatea minerală osoasă și reduc riscul de fractură vertebrală
- bifosfonații - cresc densitatea minerală osoasă și reduc riscul de fractură vertebrală, de radius și de șold
- calcitonina - nu reduce riscul de fractură, dar poate fi utilă la pacienții cu fracturi vertebrale dureroase
- parathormonul - introdus recent în tratamentul osteoporozei
Prevenirea căderilor și protectoarele de șold
Aceste metode se adresează mai mult vârstnicilor și urmăresc rezolvareaa problemelor legate de:
- iluminat: insuficient, întrerupătoare inaccesibile, lipsa iluminatului "de veghe"
- podele și holuri: obstrucționări, obiecte plasate pe jos, podele alunecoase, covoare mobile, uzate sau "cu urechi", praguri
- baie și bucătărie: lipsa mânerelor, cabină de duș sau vană inaccesibile, podea udă
- scări interioare: balustrade instabile sau cu priză inadecvată, trepte alunecoase sau deteriorate
- mobilier: scaune prea joase, fără sprijin pentru coate, pat prea jos sau prea înalt
- acces: rafturi prea joase sau prea înalte
Persoanele vârstnice trebuie să rezolve acele probleme medicale care determină căderi, cum ar fi cele legate de acuitatea vizuală, tensiunea arterială, spondiloza cervicală, etc.
Activitatea fizică, efectuată în mod adecvat, este benefică și pentru vârstnici - prin menținerea tonusului muscular se reduce riscul de cădere.
Protectoarele de șold reprezintă practic niște pernițe din burete care amortizează impactul la acest nivel. Nu sunt foarte populare din motive estetice și de confort, dar s-a demonstrat că sunt eficiente pentru prevenirea fracturilor de șold.
Problema osteoporozei trebuie discutată în primul rând cu medicul de familie. Acesta poate evalua riscul de osteoporoză și, în plus, recomandarea sa este necesară pentru densitometrie DEXA sau densitometrie ultrasonică. Examinarea trebuie însă efectuată de personal calificat, cu un aparat calibrat corespunzător. Nu mai puțin important, rezultatul examinării trebuie interpretat de un medic cu experiență în densitometrie.
Prevenirea osteoporozei
Indiferent de sex și vârstă, osteoporoza poate fi prevenită printr-o activitate fizică adecvată și un aport de calciu corespunzător.
|
